Seminar pentru parinţi cu copii hipoacuzici şi logopezi în Vulcan:

23.8.-27.8.2012

„Împreună – unul pentru celălalt“

În august 2012 a avut loc în Transilvania/România, pe o perioadă de patru zile, şi deja pentru a doua oară, un seminar dedicat atât copiilor hipoacuzici, cât şi părinţilor acestora.
Invitaţia din acest an a fost făcută de grupul de ajutorare reciprocă „Asociaţia Lumea Sunetelor“, din Târgu-Mureş, cu sprijinul „Perspektive e.V.“, o asociaţie non-profit din Germania, de susţinere a copiilor şi adolescenţilor hipoacuzici din România.

Subiectul a fost următorul:
CUM INVAŢĂ COPIII HIPOACUZICI SĂ AUDĂ ŞI SĂ VORBEASCĂ
Cum îi putem ajuta în acest sens

Au participat 12 familii (inclusiv 5 taţi!) cu copiii lor hipoacuzici, cu vârste cuprinse între 1 ½ si 9 ani, precum si fraţii acestora. Copiii hipoacuzici erau fie protezaţi cu aparate auditive sau implante cohleare, fie nu aveau nici o protezare.

Seminarul s-a desfăşurat, ca şi anul trecut, în Casa Evanghelică de Odihnă din Vulcan, din apropierea Braşovului.

La acest seminar au fost invitaţi, în mod special, şi persoane cu calificare profesională în domeniu (audiologi, logopezi şi asistenţi sociali însoţitori ai copiilor hipoacuzici). Aceştia au avut posibilitatea să asiste, împărţiţi în două grupuri, la şedinţele individuale de care a beneficiat fiecare copil, zilnic, împreuna cu mama sau tatăl său.În cursul după-amiezelor s-au analizat şi discutat aceste şedinţe, împreună cu terapeuţii, cu ajutorul înregistrărilor video. Părinţii interesaţi au avut şi ei posibilitatea să participe.

Copiii au avut parte de un program variat, sub supraveghere, au realizat lucruri artizanale, s-au jucat, au facut împreună plimbări prin pădure şi excursii.Timp de două zile ne-am bucurat cu toţii şi de prezenţa domnului Klaus Untch, pedagog de muzică din Codlea. Cu acordeonul său, dl.Untch i-a îmbiat la cântec şi mişcare pe cei mici şi mari… şi asta la temperaturi constante în jur de 35 de grade!

Serile au mai avut loc întruniri pentru a viziona scurte secvenţe video din cadrul şedintelor. Părinţii au preţuit această ofertă, s-a discutat, povestit şi chiar s-a râs.

Prin prezenţa de nepreţuit a catorva traducători cu care colaborăm, ei inşişi cu experientă în lucrul cu copiii, am putut purta numeroase conversaţii şi cu părinţii.

Cele patru zile au trecut foarte repede. Au fost zile pline de armonie, în care copiii s-au simţit in mod evident, bine. Părinţii, la rândul lor, au exploatat fiecare minut pentru a discuta între ei, pentru schimb de experienţe şi pentru a primi sfaturi de la alti părinţi cu probleme similare.

Este foarte adevarat că în România este nevoie de sfaturi bune primite „unul de la celălalt“! Aceasta deoarece pentru a primi finanţarea pentru un aparat auditiv performant sau chiar pentru un implant cohlear, trebuie să se întreprindă multe şi să se adreseze mereu şi mereu cereri … şi nu se reuşeşte întotdeauna, în special când este vorba de solicitarea unui implant cohlear. Deseori părinţii trebuie să finanţeze singuri aparatul auditiv, foarte adesea şi implantul cohlear şi examinările medicale, adaptările, testele auditive, etc.

Este absolut necesară şi asistarea părinţilor de către logopezii din localitatea de domiciliu. Părinţii au nevoie de aceste îndrumări şi încurajări, de către terapeuţi, pe parcursul procesului de dezvoltare a auzului şi limbajului copiilor lor.

S-a dovedit astfel de un real folos timpul pe care l-am acordat discuţiilor cu persoanele calificate, cu terapeuţii. Aceştia ne-au confirmat la sfârşitul seminarului că au devenit receptivi şi pentru alte abordări terapeutice, prin simpla prezenţă la cursurile noastre şi prin discuţiile ulterioare. Consideră că au învăţat să se raporteze mai bine la copil şi să se transpună în situaţia lui. Schimbul de experienţe, copilul privit ca partener de dialog, terapia prin joacă, rabdarea … trăirea experienţei interacţiunii copiilor hipoacuzici cu părinţii lor şi cu ceilalţi copii, pe parcursul zilelor de curs toate acestea au constituit experienţe de neuitat pentru participanţi.

Personalul de specialitate, terapeuţii, şi-au exprimat regretul faţă de „formarea logopedică foarte limitată“ din România, structurată pe parcursul a 3 ani de studiu al psihologiei. Subiectul dezvoltării auditive ţi a limbajului în condiţii dificile, se intâlneşte, din păcate, foarte rar în programa de studiu. În acest sens am contactat două instituţii de învăţământ superior din România, din Braşov şi din Cluj-Napoca, pentru a le propune unele oferte complementare de studiu. „Avem tot mereu ceva nou de învăţat!“ (citatul unui logoped).
La final, s-a facut o evaluare şi s-au tras concluzii, de către participanţi: „Jucăriile din pod! Le voi coborâ şi mă voi juca deseori cu copilul nostru!“

„Aceste zile mi-au dat curaj. Am putut scăpa de fricile mele.“

„Păcat că nu există terapeuţi în apropierea localităţii noastre!“

„Un bărbat terapeut! O experienţă bine-venită pentru copilul meu!“

„Aceste zile au constituit pentru mine cea mai frumoasa experienţă din ultimii ani! Am un cu totul alt copil acum!“

Dr. Uwe si Sigrid Martin

SPERANTE

E din nou vara… In mica si rustica localitate Vulcan situata in judetul Brasov este o zi de vara calda, plina de sperante asa cum sunt si inimile parintilor care se reintorc, ca in fiecare an, la seminarul destinat copiilor cu implanturi cohleare.

In prima zi e multa galagie atunci cand copiii se intalnesc, dar pentru parinti este o mare bucurie de a-si auzi, unii dintre ei pentru prima oara copiii vorbind, socializand cu ceilalti, bucurandu-se de o scurta si binemeritata vacanta intr-un cadru mirific si plin de verdeata, un loc linistit unde copiii se pot juca in voie, aici neexistand un trafic prea intens.
E placut sa te afli printre ei in aceste momente. Dupa ce lucrurile se mai domolesc un pic, incepe marea provocare pentru terapeutii Uwe si Sigrid Martin veniti special tocmai din Germania.
În fiecare zi copiii împreună cu părinţii au beneficiat de cate o oră de terapie individuală.

Seara, prin scurte referate şi prezentări video ale şedinţelor individuale, li s-a demonstrat părinţilor faptul că procesul natural de învăţare a vorbirii este posibil şi la copiii cu implant cohlear.
În plus, participanţii au avut din plin ocazia să adreseze întrebări şi să schimbe păreri între ei – un lucru de altfel foarte important pentru toti.

Provocarea este cu atat mai mare pentru specialisti cu cat si asteptarile parintilor prezenti, la acest seminar, legate de terapie si de progresele urmarite in evolutia copilului, sunt de un nivel net superior, asemenea celor din tarile UE, unde progresele obtinute in acest domeniu sunt extrem de evoluate: “Am dorit sa cunosc abordarea unor specialisti in domeniu, specialisti din alta tara decat Romania”; “Metodele care se aplica in alte tari”, “Am vrut sa vad alte tehnici de a lucra cu copii cu implant…”etc.

Prezentările video ale unor adolescenţi cu IC din Germania şi Austria, care vorbesc fluent şi normal, fără a lasa să se observe faptul că s-au născut fără auz, i-au impresionat pe părinţii prezenţi şi i-au motivat să aleagă aceasta cale.

Pentru specialistii veniti din afara, lucrul cu acesti copii decurge ca o joaca, ei tratandu-i ca pe niste egali, raspunsul copiilor la acest “tratament” venind in mod absolut spontan si aproape miraculos, avand in vedere comportamentul uneori destul de agresiv si incapatanat al multora dintre ei. Desi programul de “terapie” incepe destul de devreme, in jurul orei 9 dimineata, toti copiii sunt nerabdatori sa revina, sa se intalneasca cu specialistii, acest lucru oferindu-le parintilor o noua perspectiva de a-si trata copilul si de a intelege mai bine nevoile si doleantele acestora.

Ii invata chiar si pe parinti, noi tehnici despre cum sa fie mai relaxati, mai naturali si mai firesti in relatiile cu proprii copii si nu in ultimul rand sa fie ei insasi niste buni parteneri de joaca, cu care copiii sa se simta bine si in siguranta, fara teama de ridicolul “de a da in mintea copilului”, parintii fiind in mod natural cei mai buni terapeuti pentru lucrul cu copiii, acesta fiind si scopul urmarit de cei doi specialisti.
Pentru parinti este o experianta noua, ei invatand sa isi vada copiii intr-o alta lumina si din alta perspectiva si anume din aceea a unui “egal”, postura in care ei (parintii) se simt oarecum incomozi, neadaptati situatiei , ceea ce face din ei, la randul lor, potentiali pacienti ai terapeutilor.
In aceste seminarii invatam cu totii cate ceva,fiecare are ceva de oferit, iar schimbul acesta de experienta este util si benefic tuturor, de la specialisti la parinti si nu in ultimul rand la copii.
Nu putem sa nu remarcam progresele pe care le fac copiii, care invata sa fie mai prietenosi si mai deschisi spre relationare si comunicare cu ceilalti copii si nu poti sa nu observi linistea si multumirea care se asterne in mod vizibil pe chipul parintilor cu fiecare progres inregistrat in evolutia propriului copil.

Fiecare experienta noua ne aduce tuturor satifactii si multumirea ca, desi cu putin fiecare, dar impreuna, putem deveni un,,singur glas si forta” de a schimba ceva in ceea ce priveste viitorul acestor copii si, de ce nu,viitorul acestor parinti.
Sperantele parintilor se regasesc in dorintele acestora de a pastra vii aceste seminarii:
“A-si dori sa vin si la anul viitor si sa pun in practica tehnicile invatate aici”;
“Mi-a placut abordarea prin joc in vederea realizarii comunicarii”;
“Am invatat sa lucrez cu copilul meu prin joaca”;
“Am invatat sa ma joc cu copilul meu. Am acasa un sac de jucarii care stau in pod. Le voi da sigur jos si ma voi juca cu copilul”;
“Sa tin minte sfaturile foarte utile, sa nu revenim la vechile obiceiuri de comunicare nefolositoare, sa am puterea sa schimb ce trebuie si sa am ochii deschisi pentru a vedea unde e loc pentru ceva mai bine”;
Dorim ca anul viitor sa fie unul mai luminos iar noi sa ne reintalnim mai bogati in cunostinte, mai impliniti in realizari si cu o mai mare putere de a face fata noilor provocari.
Pe anul viitor….

Alina Popa, participant seminar